What did I got myself into? -SweetFlirt Fan-Fic-

Titlu: What did I got myself into?
Personaje principale: Armin si Eve
Genuri: Romantic, Tineret
Informatii extra: Este primul meu fan-fic, asa ca nu va sfiiti cu critica constructiva :)Primul capitol este cam scurt si cam lipsit de dialog, are rol de prolog, dar va promit ca actiunea va lua forma in capitolele urmatoare :lol:
Nota: textul italic=gandurile personajului
       textul dintre ghilimele= dialog

Capitolul 1-Prolog +Noi inceputuri

“M-am saturat pana peste cap ca oamenii sa ma creda ceva ce nu sunt. La vechea mea scoala, toate fetele se fereau de mine, poreclindu-ma. Dar nu ma deranja. O aveam pe prietena mea cea mai buna, Keira, care, indiferent ce spuneau celalalte fete,  era de partea mea. Baietii pe de alta parte, aveau alta parere. Insa,  barferle se regaseau si in randul baietilor. Desi nu am avut un iubit stabil niciodata, intotdeauna eram intr-o relatie, niciodata singura. Dar niciodata nu am crezut ca asta imi va crea probleme. Niciodata nu am intrecut masura, niciodata nu am mers prea departe, niciodata nu am fost “ispitita”, cand vine vorba de baieti. Dar, spre surprinderea mea, acestia au “inflorit” povestile relatiei noastre. Si uite asa, barfele circulau, baietii continuandu-si “basmele” si fetele crezand orbeste in povestile lor. Toate despre mine. Toate despre mine, facand chestii care nu ar fi tocmai potrivite de spus. Dar apoi a venit vestea de la dragii mei parinti. Singurul lucru bun in ceea ce parintii aveau sa ma anunte era ca puteam avea parte de un nou inceput. Asa ca mi-am promis. Mi-am promis ca nu voi face aceleasi greseli. Trebuie sa imi respect cuvantul. O promisiune e o promisiune”
Eve fusese trezita de razele soarelui intrate in camera prin draperiile purpurii. Cand isi deschise ochii vazuse imaginea nefamiliara a unei camere cu pereti albastrii si parchet de lemn de cires. Se ridicase si se duse in fata oglinzii. Imaginea vazuta nu o surprinse deloc, era aceeasi ca acum o saptamana, chiar daca aceasta se mutase impreuna cu matusa ei, din cauza faptului ca parintii ei au considerat ca scoala la care merge acum este mai buna si terminand acest liceu, optiunile pentru facultate sunt numeroase.
Parul castaniu inchis, aproape negru, ii cadea in valuri pana la talie, iar fata din oglinda o privea cu niste ochi verzi ca de jad. Same old, same old. Isi prinse parul neglijent intr-o coada de cal in varful capului si se grabi spre baie pentru rutina zilnica. Cand aceasta fusese gata, isi alesese o pereche de jeans vintage si un maieu negru cu trupa Nirvana. Isi aplica creion dermatograf si rimel si se hotarase sa isi lase parul desprins. In momentul urmator, de jos se auzi vocea dulce a unei persoane atat de dragi ei.
“Eve draga mea, haide la masa, altfel vei intarzia la scoala… din nou” striga matusa ei Agatha.  Eve zambi. Intotdeauna isi face griji pentru mine. Un mic suras ii scapa fetei in timp ce cobora scarile.
“Neata matusa Agatha.”
Fata se uita cu admiratie la parul lung si roz al matusii ei. Inca nu pot sa cred ca mama si matusa Agatha sunt surori, cateodata mi-as dori ca si mama sa fie atat de nonconformista.
Eve porni spre scoala, care era la mai putin de 20 de minute de mers pe jos. Dar, astazi ceva lipsea, sau mai bine zis cineva. Rosalia, cea mai buna prietena a ei, pe care o cunostea inca de dinainte sa vina la liceu aici, era bolnava. Totodata, Rosalia era vecina cu ea, iar Eve a ajuns sa o cunoasca inca de cand erau mici si venea in vizita la matusa Agatha in vacantele primate de la scoala. Erau ele doua impotriva lumii. Dar faptul ca aceasta mergea singura nu era cea mai mare problema.
Arghh, m-a lasat singura… Oricum, mi-am promis ca nu voi face aceleasi greseli. Si am sa fac ce mi-am promis. Dar Rosalia era cea care se asigura ca eu sa nu o fac nimic necugetat. Cred ca zilele asta imi vor lipsi ghionturile si interventiile Rosaliei... Fata isi simtii telefonul vibrand. Il scoase din buzunar si gasi un mesaj de la Rosalia. “Sa nu faci nimic necugetat! Voi veni inapoi la scoala in 2-3 zile. Stay strong, be wise:)”

Ma gandeam sa le scriu in spoiler ca sa pot posta toate capitolele in primul post, si sa incapa :) Sa fie toate impreuna ca atunci cand cineva vrea sa inceapa fan ficul sa le aiba pe toate acolo :) M-am gandit mult la ce persoana sa scriu si am ales persoana a treia din cauza continuarii, capitolele urmatoare potrivindu-se mult mai mult cu relatarea la persoana a treia :) In acelasi timp am vrut sa adaug si gandurile personajele, asa ca pana la urma am hotarat sa le scriu italic gandurile. :) Sper ca nu e prea greu de citit ^.^

Sunt sigura ca te vei perfectiona pe masura ce scri. Ideea e draguta, astept next-ul >;d<.

SweetDeea a scris:

Ma gandeam sa le scriu in spoiler ca sa pot posta toate capitolele in primul post, si sa incapa :)Sa fie toate impreuna ca atunci cand cineva vrea sa inceapa fan ficul sa le aiba pe toate acolo :)M-am gandit mult la ce persoana sa scriu si am ales persoana a treia din cauza continuarii, capitolele urmatoare potrivindu-se mult mai mult cu relatarea la persoana a treia :)In acelasi timp am vrut sa adaug si gandurile personajele, asa ca pana la urma am hotarat sa le scriu italic gandurile. :)Sper ca nu e prea greu de citit ^.^

Nu ca ar fi geu, dar...e putin ciudat, deobicei cand citesti o carte, adica eu am citit multe carti (No, hai sa ma laud XD), nu am vazut niciodata din perspectiva a 2 persoane, nici scrie cu italic, dar atunci cand vine vorba de niste jurnale, memorii se schimba regula.Eu astept capitolul 2, sa-ma anunti

Te anunt ^.^
Da, ai dreptate, in carti e total altcumva :)Nem italic, nem 2 perspective :lol:Eu am inceput sa scriu deoarece am ramas impresionata la un fan-fic yaoi citit pe My Candy Love :lol: Si dupa ce am citit o gramada, mi-am luat inima in dinti si am inceput brain-stormingul pt o idee de fan fic, si cum in majoritatea am vazut italic si perspective, am zis de ce sa nu ma folosesc si eu de ele

SweetDeea a scris:

Te anunt ^.^
Da, ai dreptate, in carti e total altcumva :)Nem italic, nem 2 perspective :lol:Eu am inceput sa scriu deoarece am ramas impresionata la un fan-fic yaoi citit pe My Candy Love :lol:Si dupa ce am citit o gramada, mi-am luat inima in dinti si am inceput brain-stormingul pt o idee de fan fic, si cum in majoritatea am vazut italic si perspective, am zis de ce sa nu ma folosesc si eu de ele

Ah, inteleg.Treab lor cum scriu, se stie ca americanii sunt cam prosti, nu toti desigur.Hai sa nu mai facem ciorba din topicul asta :))

O idee orginiala si foarte interesanta, hai cu urmatoarea parte^.^

Putem face fic-uri Sweet Flirt aici?? Credeam ca trebuie doar cu Naruto...*facepalm*

Fic-ul imi place mult. Next??

Poate o sa il postez si eu oe al meu, daca putem si despre altceva inafara de Naruto.

Update: Urmatorul capitol ^.^

Capitolul 2 – Lipsa Rosaliei. Cand pisica nu e acasa…
Eve inainta prin curta scolii. Zari un tip inalt, cu par rosu. Mamaa, oare e de vina lipsa Rosaliei sau Castiel arata foarte bine in dimineata asta? In timp ce trecu pe langa el, ii arunca un zambet seducator. Castiel se opri si se uita la ea cu admiratie.
“ Dar uite cine e aici, daca nu cumva adorabila Eve. Ce faci? In ce bucluc mai intri azi? Presimt ca nu o sa ai chef de a treia ora” spuse Castiel, masurand-o din cap pana in picioare.
“Neata si tie, Castiel. Nu stiu despre tine, dar eu am de gand sa stau de parte de necazuri azi. Dar daca ai o oferta mai buna s-ar putea sa o accept” spuse bruneta, oferindu-i  un zambet strengaresc.
“Am sa revin cu o noua propunere” spuse Castiel, zambind cu jumatate de gura, ochiii stralucindu-i.
Fata ii zambii din nou si se indparta. Ajunsa la prima ora-ora de matematica- se aseza pe scaun si ofta. Nici macar nu inceput bine orelele si deja nu am stare. Se uita la banca libera de langa ea si isi aminti de Rosalia. Pff, ce imi faci tu mie, Rosa…
Dl Faraize isi incepuse ora, cand un tip inailt, cu par negru intra in clasa.
“Imi pare rau ca am intarziat” spuse el absent si se aseza intro banca libera, in timp ce Dl. Faraize ii tinea predica despre intarziat, insa se pare, el nu il baga in seama.
Eve se uita lung la el. Ii admira parul negru si modul in care suvitele ravasite ii cadeau pe frunte.  Privirea lui era atintita spre banca, era asa concentrat ca parca nimeni si nimic nu mai exista. Hmm… ce misterios pare... Dar ce are el de imi capteaza in felul asta atentia? Modul in care a intrat nepasator pe usa, si-a cerut scuze in graba si s-a intors in lumea lui, unde, in mintea lui, unde Dumnezeu stie ce ganduri ii trec pe acolo. Privind mai atenta observa consola de jocuri din mana lui. De aia era asa concentrat. Atunci, din nou, isi simti telefonul vibrand si pe ecranul lui, palpaia un mesaj de la Rosa: “Te plictisesti?”. Tocmai cand dadu sa ii raspunda, vocea  domnului Faraize o opri.
“Domnisoara Hathaway, ma bucur ca aveti alte preocupari, la fel si dumneavoastra, domnule Evans.” Dl. Faraize se indrepta spre banca brunetului, inca absorbit de jocul lui, si ii smulse consola din mana, apoi ajunse in fata fetei si ii confisca telefonul, apoi aduaga: “Veti primi astea inapoi, in dupamasa asta, in sala de detentie, DUPA ce terminati detentia”
Baiatul paru enervat pentru o secunda, dar isi intoarse privirea si o privi cu niste ochi pe Eve cu niste ochi de un albastru adanc si patrunzator,  adresandu-i un zambet jucaus de parca ar fi zis: “Te-a prins. Hahahaha. Si pe mine”. Fata nici nu apuca sa reactioneze ca el isi intoarse privirea, din nou absent, incepand sa scrie.  Ce? Ce-a fost asta? Oare era amuzat sau nervos din cauza ca posibil din cauza mea i-a luat jocul… Nu, nu parea nervos. Trebuie sa vorbesc cu el dupa ora.
Clopotelul ii intrerupse gandurile Evei si pana cand sa se desmeticeasca, brunetul era deja iesit pe usa. Eve se grabi pe hol, sa il ajunga si se lovi de Castiel.
“Usor Eve, unde te grabesti asa?” intreba surprins Castiel
“Aaaa, nicaieri…” zise Eve privind peste umarul roscatului spre tipul care se departeaza tot mai mult.
“In fine, ce-ai zice dupa ore sa vi cu mine si trupa mea sa ne vezi repetand” propuse Castiel cu un zambet larg si cu ochii plini de speranta.
Eve raspunse la repezeala: “Scuze, nu pot, am detentie, trebuie sa fug, pe mai tarziu Cas!” Bruneta il ocoli pe Castiel si fugi repede in curtea scolii.
Isi intoarse privirea peste tot, insa baiatul cu ochi albastri era de negasit. Deodata, auzi o voce cunoscuta in spatele ei, care ii striga numele.
“Hei Eve. Cauti pe cineva?” Se intoarse si vazu doua fete, amadoua cu niste priviri calde si zambete largi adresate ei. Cea care o strigase, Iris, avea un par roscat natural, minunat, prins intr-o coada impletita lejer, atarnandu-i pe umarul drept. Purta o bluza cu maneci lungi verde, iar pe deasupra un tricou mov, sub pantalonii scurti de jeans avea dress in dungi negru-mov. Ochii ei verzi-albastrii ii accentuau nuanta morcovie a parului. Langa ea, cea de-a doua fata, Violette, care avea parul scurt pana la umeri, intr-o nuanta calda de mov, ca cea a lavandei. Ochii ei erau pe departe cai mai interesanti din cate vazuse, nuanta lor nu inceta sa o uimeasca pe Eve. Culoarea acestora era gri, iar nu multa lume poate sa se laude cu o astfel de nuanta. Aceasta purta o rochie alba, iar pe deasupra o rochie pullover gri cu maneci trei-sfert. Pe maini avea o pereche de manusi gri, fara degete, si sa nu uitam de mapa ei verde cu desene pe care o cara peste tot cu ea. Cand le vazu, fetei i se lumina fata si raspunse:
“Mda… Pe voi va cautam” Zambi si pasi cu incredere spre ele, chiar daca adevarul era altul.

Uf, imi e atat de lene sa corectez greselile gramaticale, sper sa ma ierti!
In primul rand sunt de acord cu Berry, alegeti la ce persoana vrei sa povestesti, va fi mult mai usor asa si tie si noua ca cititori.
Despre capitol e mult prea scurt pentru a fi numit un capitol. iar prolog din cate stiu eu nu e capitol. Este o introducere in poveste, iar mai apoi urmeaza capitolul. Observ ca si tu folosesti ghilimelele cu care nu sunt de loc obisnuita, dar trebuie sa ma acomodez nu? :]] Cat despre modul de a povesti e putin cam grabit si cred ca ai putea folosi mai multa descriere. Poti sa faci mai bine de atat! Sunt convinsa.
Astept urmatorul capitol

Imi place, e interesant :) 

Imi place foarte mult  

NU TREBUIE SĂ ȚIPI LA NOI- spunând din ce perspectivă este narat. Și nici măcar nu este narat dintr-o anumită perspectivă, deci acel rând scris cu caps nu are sens. Tu nu ai narat din perspectiva cuiva, la persoana întâi mă refer, doar ai narat de la persoana a IIIa, punând accent pe un alt personaj, poți face asta foarte ușor altfel. Un capitol îl scrii despre fată, punând accent pe ea sau cum spui tu „narând din perspectiva ei” și celălalt capitol să fie același, dar  narat cu accent pe băiat.


Descrierea este superficială. Eu nu îți sugerez să folosești comparații, pentru că bazându-te pe ele, riști să te repeți și eu una m-am plictisit de descrieri de genul: „Fata roșu ca focul  cu ochii albaștri ca cerul se duse spre blondul cu ochii precum un lan  de iarbă.” Pe bune, chiar sună pueril să vezi peste tot astfel de descrieri. Mai bine din acțiunile lor lasă-ne să ne dăm seama cum arată. Exemplu: „Și-a dat părul blond după ureche și m-a privit cu o pereche de ochi albaștri și reci.” 

Acțiunea e mult prea dată peste cap. Abia a venit de o zi și s-au văzut o zi, că deja sunt obsedați unul de celălalt.
Culoarea realizează un contrast foarte puternic, adică mie una mi se usucă ochii citind din cauza culorii.